De ce este Roșia sit UNESCO?

Roșia Montană a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO datorită valorilor sale istorice, culturale și naturale remarcabile. Situl arheologic de la Roșia Montană este unul dintre cele mai importante locuri de exploatare minieră auriferă din Europa, având o istorie care se întinde pe parcursul a două milenii. Urmele acestor exploatări rămân mărturii vii, în special în Masivul Cârnic din fața ta, unde galeriile romane se intersectează cu cele medievale și preindustriale. Cu un exercițiu de imaginație poți vedea carele trase de cai sau minerii cu coșarcă în spate ieșind pe gurile de mine, purtând în spate încărcătura cu minereu. Uneori parcă iese și praful rezultat în urma explozilor pe aceste guri de mină. Mărturie muncii grele a minerilor stă Crucea Băieșilor de pe vârful masivului, pusă de aceștia pentru a fi protejați pe galeriile masivului.

Dar haide să vedem concret ce a condus la clasarea Roșiei Montane ca sit UNESCO. Valoarea universală excepțională a Roșiei Montane este fundamentată de patru dintre cele șase criterii culturale stabilite prin Convenția Patrimoniului Mondial UNESCO. Pentru înscrierea unui sit în Lista Patrimoniului Mondial este suficientă întrunirea unui singur criteriu, totuși Roșia Montană îndeplinește 3 din acestea - criteriile ii, iii, iv, așa cum sunt denumite de UNESCO. Alături de demonstrarea Valorii Universale Excepționale - adică semnificația pentru întreaga Umanitate, nu doar la nivel național sau regional - pentru înscriere este de asemenea necesară demonstrarea integrității și autenticității sitului precum și a capacității de a-l proteja și gestiona în scopul prezervării valorii sale universale. 

Și acum hai să vedem care sunt aceste 3 criterii:

Criteriul nr. ii pentru care Roșia a devenit sit UNESCO. Să exemplifice importante schimburi valorice de-a lungul unei perioade de timp sau în cadrul unei arii culturale, cu referire la evoluția unor domenii ca arhitectura sau tehnologia, arta monumentală, planificarea urbană sau peisageră.

Peisajul cultural minier Roșia Montană cuprinde cel mai proeminent exemplu de mină romană de aur. Multe dintre elementele miniere conservate demonstrează tehnicile inovative excepționale dezvoltate de migranți iliro-dalmați pricepuți în exploatarea aurului în funcție de natura tehnică a zăcământului. Controlul resurselor de metale prețioase, pentru a le folosi ca monedă, a fost un factor fundamental în dezvoltarea puterii militare romane și a expansiunii imperiale. Odată obținut controlul peste Munții Apuseni, începerea mineritului într-o manieră eficientă a devenit imperativă. Un deceniu de campanii arheologice în subteran, începute în 2001, a elucidat fuziunea tehnicilor miniere romane importate cu cele dezvoltate local, necunoscute nicăieri altundeva la o epocă atât de timpurie. Camere multiple care adăposteau sisteme de drenaj din lemn cu roți de evacuare puse în funcțiune de mișcarea umană reprezintă o tehnică probabil adusă din Hispania în Balcani, în timp ce galeriile săpate, perfect trapezoidale în secțiune, puțurile elicoidale, galeriile de comunicație în pantă cu scări cioplite în stâncă și zonele de extracție verticală suprapuse unele peste celelalte, cu plafonul cioplit în trepte, se află într-o alăturare atât de specifică Roșiei Montane, încât reprezintă probabil aspecte de pionierat în istoria tehnică a mineritului.

Criteriul nr. iii pentru care Roșia a devenit sit UNESCO. Să poarte mărturia unică sau excepțională a unei tradiții culturale sau civilizații care persistă sau a dispărut.

Peisajul cultural minier Roșia Montană întruchipează tradiția culturală a uneia dintre cele mai vechi comunități miniere atestate documentar din Europa, fondată în antichitate de romani și care a supraviețuit sub influența sistemelor socio-tehnologice și organizaționale succesive, descrescând treptat până la dispariția sa la începutul secolului XXI. Situl a fost cea mai importantă mină de metal prețios din Cadrilaterul Aurifer al Carpaților din România, și este asociat cu mărturii epigrafice excepționale din perioada imperială romană. Tăblițele cerate din lemn descoperite în galerii de mină în timpul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea au fost corelate cu numeroase monumente epigrafice din piatră descoperite in situ. Împreună, ele oferă o imagine autentică a vieții cotidiene și a practicilor culturale din această comunitate minieră de graniță. Împreună cu investigațiile și interpretările arheologice recente, a reieșit o imagine excepțională a organizării, strategiilor și practicilor mineritului antic în sit. Peisajul cultural minier Roșia Montană își are rădăcinile într-un trecut care a evoluat într-o tradiție strâns legată de eforturile pentru extragerea aurului. Mărturii fizice detaliate sunt oferite de: exploatările miniere din subteran, diferențiate cronologic prin trăsăturile tehnice distincte; peisajul minier socio-tehnologic format din zone de exploatare a minereului, zone de locuit, zone sacre, necropole; satul minier actual construit la începutul epocii industriale, o mărturie amănunțită a comunităților ce le-au generat. Mărturiile arheologice supraviețuiesc alături de moștenirea operațiunilor miniere subterane moderne, în timp ce peisajul prezintă dovezile felului în care a fost modificat treptat și din ce în ce mai intens de-a lungul timpului pentru a servi mineritului și modului de viață al comunităților sale, sub controlul succesiv al imperiilor și al statului, fiecare fază adăugând la sau înlocuind ce au realizat predecesorii.

Criteriul nr. iv pentru care Roșia a devenit sit UNESCO. Să ofere un exemplu excepțional pentru un tip de construcție, de ansamblu arhitectural sau tehnologic sau de peisaj, care să ilustreze una sau mai multe perioade semnificative ale istoriei umane.

Peisajul cultural minier Roșia Montană este mărturie a vastei istorii de exploatare a aurului în Cadrilaterul Aurifer, din perioada romană și până în secolul XXI. Este un exemplu care ilustrează controlul strategic și puternica dezvoltare de către Imperiul Roman a mineritului metalelor prețioase, esențial pentru longevitatea și puterea sa militară. După declinul mineritului în Hispania (Peninsula Iberică, Spania și Portugalia de azi), Aurariae Dacicae (Dacia Romană, 106 – 272 p.Ch.) a fost singura nouă sursă semnificativă de aur și argint a Imperiului Roman, fiind de asemenea unul dintre posibilele motive cheie pentru cucerirea sa de către Traian. 

Aceste criterii ale UNESCO prezintă rezumativ cele mai importante aspecte, însă Peisajul Minier Roșia Montană - denumirea oficială sub care Roșia Montană a fost înscrisă în UNESCO - conține mult mai multe atribute asociate criteriilor selectate.

Subteranul de la Roșia Montană conține 70 de km de lucrări subterane cercetate dintr-un total de 150 km estimați de către arheologii minieri). Aceste lucrări sunt împărțite astfel:

- 7 km (10%) Lucrări „vechi” (de epocă romană și izolat medievală) executate prin cioplitură manuală cu unelte din fier și/sau cu foc și apă;

- 10 km (14%) Lucrări „moderne” (de Epocă Modernă – secolele al XVII-lea și al XVIII-lea) executate cu praf de pușcă amplasat în găuri de mină realizate manual;

- 53 km (76%) Lucrări „recente” (Epocă Modernă și Contemporană – secolele XIX și XX) executate prin perforare-împușcare cu dinamită amplasată în găuri de mină realizare cu perforatoare și echipamente moderne.

Remarcabila rețea minieră subterană romană, cu atributele sale tehnice excepționale și peisajul asociat, este o mărturie excepțională a difuziunii și dezvoltării ulterioare a tehnicii mineritului de metale prețioase din perioada expansiunii Imperiului Roman, în secolele al II-lea și al III-lea p. Ch. Investigațiile arheologice au dezvăluit aspecte importante care contribuie fundamental la istoria universală a mineritului. Un astfel de sistem vast de galerii perfect trapezoidale în secțiune, puțuri helicoidale, galerii de comunicație în pantă, cu scări cioplite în stâncă și zone de extracție verticală suprapuse unele peste celelalte, cu plafonul cioplit în trepte, sunt necunoscute oriunde altundeva într-o epocă atât de timpurie. Trăsături precum camerele multiple pentru sistemele de drenaj cu roți de apă acționate de forța umană (și rămășițele din lemn ale acestor echipamente), deși înregistrate, au fost în mare parte distruse de mineritul de perioadă modernă ce a urmat. Acestea se păstrează încă la Roșia Montană și sunt de o valoare excepțională datorită rarității și dimensiunilor lor precum și a stării de conservare în care se află. 

Moștenirea socio-tehnologică de epocă modernă este semnificativă de asemenea, de la prolifica moștenire Habsburgică din secolele XVIII-XIX și până la mineritul preindustrial și la metodele de procesare a minereului existente la momentul schimbărilor tehnologice de la începutul revoluției industriale moderne. Operațiunile miniere au fost întreprinse la această vreme în mare parte de familii de mineri independenți, care au favorizat continuarea metodelor tradiționale de separare a minereului până la naționalizarea din 1948. Mineritul subteran la scară mare a început în timpul regimului comunist, o epocă ce a lăsat numeroase caverne. 

Roșia Montană nu este cunoscută în întreaga lume doar ca urmare a întâmplărilor recente, determinate de controversele din jurul proiectului investitorului străin. Roșia Montană este faimoasă încă din secolul al XVIII, când sunt descoperite aici tăblițele cerate din lemn (tabulae ceratae). Tăblițele cerate de la Alburnus Maior (Roşia Montană) au devenit faimoase datorită marelui istoric german Theodor Mommsen (1817-1903), considerat unul dintre marii clasiciști ai secolului al XIX-lea. Acestea reprezintă o sursă importantă în interpretarea pe care o dă Dreptului Roman, care a avut un impact semnificativ asupra Codului Civil German, formând ulterior baza pentru reglementări similare în alte țări precum Portugalia, China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Grecia si Ucraina. Aproximativ 50 de tăblițe cerate au fost descoperite între 1750 și 1850 în galeriile miniere de la Roșia Montană, dintre care 24 de exemplare se păstrează în muzee din România și din străinătate (Cluj-Napoca, București, Aiud, Alba Iulia, Blaj, Budapesta, Berlin). Acestea sunt surse primare de informații legale, socio-economice, demografice, lingvistice nu doar cu privire la Alburnus Maior, ci asupra întregii provincii Dacia și, implicit, asupra Imperiului Roman. 

Tăblițele conțin detalii variate ale vieții în comunitățile miniere și sunt de asemenea corelate cu un număr fără egal de monumente epigrafice din piatră, atât votive, cât și funerare, descoperite in situ și păstrate în muzee din Roșia Montană, Cluj-Napoca, Turda, Alba Iulia și Deva. Informațiile oferă detalii explicite asupra organizării mineritului, asupra contractelor de vânzare-cumpărare, chitanțelor de împrumuturi și dobânzi și vânzării de sclavi și în general asupra modului de funcționare a Codului Civil Roman.

Conținut preluat de pe www.rosiamontana.world și https://whc.unesco.org/en/list/1552

În încheiere, dacă ar fi posibilă o prezentare succintă a valorilor culturale ale zonei, Peisajul minier de la Roşia Montană, înscris în anul 2021 în Lista Patrimoniului Mondial (UNESCO) și în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol este compus dintr-o concentrare extraordinară de vestigii care atestă evoluţia exploatărilor miniere într-un interval de timp excepţional – 2 000 de ani – din perioadă pre-romană până în epocă contemporană.

Importanţa galeriilor de la Roşia Montană nu se limitează la Antichitate. De la încheierea cruciadelor până la descoperirea Americii, Munţii Apuseni au fost principala sursă de aur a Europei. În vremurile moderne extragerea aurului a fost una dintre ocupaţiile de bază ale moţilor. Administraţia austriacă a adus în zonă mineri de pe tot cuprinsul Imperiului şi astfel a luat naştere o aşezare minieră pe cât de pitorească, pe atât de europeană.

Situl Alburnus Maior – Verespatak – Roşia de Munte – Roşia Montană, celebru încă din secolul  al XVIII-lea pentru vestitele tăbliţe cerate romane este reprezentat, în lumina cercetărilor din ultimii ani, de un sistem de exploatare roman excepţional,  la care se adaugă sistemul de galerii medievale şi de epocă modernă, un târg minier păstrat exemplar încă din perioadă preindustrială şi un peisaj presărat de multe urme ale activităţii miniere dintre care excepţionale sunt lucrările hidrotehnice („tăurile”) datând în forma conservată din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

Ai ascultat conținutul dedicat obiectivului "De ce este Roșia Montană sit UNESCO?

Turul sitului UNESCO Rosia Montana, un proiect realizat de Asociatia Rosia Montana in Patrimoniul Mondial și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național cu informații culese de la localnici și surse scrise conform bibliografiei de pe site. Te încurajăm să urmărești harta dedicată de pe site pentru a repera noi obiective. Descoperă povestea locului, istoria ta, patrimoniul tău, la pas alături de noi!