Tăul Mare

Bine ai sosit la obiectivul Tăul Mare din Roșia Montană, aflat într-un cadru natural deosebit, cu aer curat și liniștea care te îmbie spre relaxare. Dar scopul construirii acestor lacuri nu a avut menirea de a induce relaxare, ba chiar din contră. Tăurile au avut rol de acumulare a apei in scopul antrenării șteampurilor esentiale în prelucrarea minereului aurifer. 

Lacurile de acumulare (tăuri), vechi de aproape 300 de ani, au fost amenajate pentru a asigura volum suficient şi debit constant de apă pentru acţionarea instalaţiilor de măcinat minereul de aur (şteampuri). Începutul operațiunilor de amenajare a tăurilor este consemnat în anul 1733, însă este posibil ca acest moment să corespundă implementării unor proiecte hidrotehnice inițiate de autorități. Anterior acestei date, nu este exclus ca forme de acumulare de mai mică amploare, cu o vechime care se pierde în timp, posibil încă din perioada romană, să fi asigurat debitul de apă pentru șteampurile consemnate încă pe parcursul secolului al XVII-lea, în 1677: 77 de şteampuri (rotae) la poalele Cârnicului, 29 la Corna, 17 la Cărpiniş.

Din cele peste 100 de astfel de acumulări amenajate între dealurile şi crestele muntoase din jurul Roşiei Montane o parte există şi astăzi, dintre care cele mai mari sunt prevăzute şi cu mecanisme perfecţionate – sistem macara – pentru controlul debitului. Construite într-o primă fază din lemn, mecanismele de control au fost înlocuite treptat cu macarale metalice acţionate dintr-un turn zidit. Barajele şi gurile de evacuare a apei constituie opere remarcabile de arhitectură tehnică.

În spatele barajului sunt colectate o serie de izvoare și ape de pe dealurile din împrejurimi. La baza acestui baraj de piatră se găsește un tunel legat cu un turn de control (denumit local căsulie) amplasat în lac. La unele tăuri ca Tăul Brazi acest turn nu mai există, dar poate fi observat în fotografiile vechi de pe site. Ei bine, aici se găsea sistemul de reglare a debitului de apă ce pornea din tău pe cursul pârâurilor din aval și ajungea la șteampuri sau instalațiile de prelucrare a aurului care în timpul funcționării erau extrem de gălăgioase.

Apa era foarte prețioasă și gestionată cu strictețe, astfel tăurile au fost esențiale pentru alimentarea acestor instalații de prelucrare a aurului. Apa era atât de valoroasă încât lipsa ei putea duce chiar la conflicte serioase între proprietarii de șteampuri care locuiau în aval. Ei își câștigau traiul datorită bunei întrețineri și organizări a lacurilor. Șteampurile lor funcționau datorită apei care venea prin pârâuri și jgheaburi din lemn de la aceste tăuri. Astfel, în trecut exista Administrația Tăurilor, un comitet format din director, curatori și alte persoane alese de proprietarii de mine și șteampuri în adunări generale anuale. Atribuțiile comitetului includeau întreținerea, repararea și distribuirea apei. La o anumită perioadă de timp aceste lacuri erau golite complet și curățate, moment în care se organizau petreceri "pe fundul lacului". Administrarea lacurilor cerea oameni cinstiți, harnici și dedicați, iar finanțarea întreținerii se realiza prin contribuții bănești sau prin cantități de minereu date de proprietari. 

Pe Valea Roșiei au funcționat sute de instalații de șteampuri din lemn, gestionate de proprietarii minelor de aur de la Roșia Montană, fie în mod individual, fie în asociații. Toate aceste șteampuri au fost distruse la Naționalizare pentru a opri exploatarea privată a aurului. Șteampurile aveau o moară care acționa mai multe săgeți masive de lemn cu cap de piatră dură care zdrobeau minereul așezat la picioarele acestora. Astfel minereul aurifer era sfărâmat și minerii obțineau aurul prin diverse procedee și metode despre care vă invităm să aflați la obiectivul de pe drumul ce duce spre sat numit "Șteampurile și Fierăria"

Cele mai importante tăuri din acea perioadă erau Tăul Mare, Tăul Țarina, Tăul Brazi și Tăul Corna, fiecare având un număr specific de roți de șteampuri acționate. Aveste tauri reprezintă construcții spectaculoase, adevărate monumente tehnice construite în secolul XVIII, cu galerii și căsuțe din care se regla debitul de apă. Deși mai puțin vizibile astăzi portalurile de acces în galeriile de evacuare a apei de la baza tăurilor purtau deseori însemne miniere. Tăul Corna, Țarina și Tărul Mare păstrează astfel de decorații. Decorația care a făcut parte din portalul galaeriei de aducțiune de la Tăul Brazi se păstrează la Muzeul Mineritului din Roșia Montană.

Ai ascultat conținutul dedicat obiectivului Taul Brazi din Roșia Montană.

Turul sitului UNESCO Rosia Montana, un proiect realizat de Asociatia Rosia Montana in Patrimoniul Mondial și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național cu informații culese de la localnici și surse scrise conform bibliografiei de pe site. Te încurajăm să urmărești harta dedicată de pe site pentru a repera noi obiective. Descoperă povestea locului, istoria ta, patrimoniul tău, la pas alături de noi!