Bine ai sosit la obiectivul Sfinxul Apusenilor și Cariera de aur Cetate, parte a turului Roșia Montană sit UNESCO. Ne aflăm într-o zonă cu un peisaj minunat, o priveliste care dă o perspectivă clară asupra satului Roșia Montană pe o parte și a carierei deschise Cetate pe cealaltă parte unde dăinuia în perioada romană masivul Cetate, mai înalt decât Masivul Cârnic.

Sfinxul Apusenilor din Roșia Montană sau cum îi se spune în sat „Căluț" sau „Monumentul Băieșilor" se află pe vârful Masivului Cârnic și poate fi observat de oriunde din sat datorită formei sale. Minerii din trecut erau credincioși, rosteu o rugăciune și își făceau cruce de fiecare dată când intrau pe galerii. Tocmai din acest motiv au montat și aici sus pe spatele Sfinxului o cruce mare de lemn pentru a fi călăuziți și protejați în timp ce săpau muntele de sub noi pentru a găsi aur.

În fața ta poți vedea la orizont Masivul Orlea și Văidoaia, iar la poalele acestora se întinde satul Roșia Montană, un loc multicultural, încărcat de istorie, cu case vechi, biserici de diferite culte și alte obiective de patrimoniu, motiv pentru care în anul 2021 a devenit sit al Patrimoniul Mondial UNESCO. Despre multe din atracțiile de aici vei găsi conținut pe site pe care te invităm să-l urmărești și să-l asculți.

Dar hai să ne îndreptăm atenția spre cealaltă parte a Masivului Cârnic și anume spre actuala carieră Cetate, fostul Masiv Cetate, denumit pe bună dreptate în trecut „Cetatea Romană”. Vom vorbim de exploatările miniere istorice și istoria recentă a acestui loc din care azi a rămas doar această carieră deschisă pe care o ai în față.

După cucerirea Daciei de către romani în anii 105-106 p.Ch. și transformarea ei în provincie romană, exploatarea minereurilor aurifere a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Numeroase mine cu galerii subterane lungi au fost deschise, iar uneltele și metodele de extracție au fost perfecționate. În această perioadă, au apărut primii mineri considerați adevărați ingineri, având cunoștințe în geologie, mecanica rocilor, aeraj, drenajul apelor, topografie și susținerea lucrărilor miniere. 

Aceste aspecte sunt demonstrate de configurația rețelelor de lucrări miniere subterane romane, precum și de celelalte tipuri de abordare a zăcământului, cum a fost cel utilizat în Masivul Cetate, prin „curți” asemănătoare unor cariere deschise moderne, dar fără a avea o configurație în trepte. Accestul la aceste curți se făcea prin galeri dispuse la înălțimi diferite, care legau curțile de versanții masivului. Astfel masivul muntos, traversat de guri de galerii luminate din interior prin curți, a căpătat în timp imaginea unei fortificații, a unui castel, de unde și numele de „Cetate”.

Acest sistem special de exploatare romană prin curți, în adâncime a fost completat cu sistemul prin galerii ingenios alcătuite în plan înclinat, cu scări de legătură între orizonturi, cu camere cu pilieri - abataje, cu galerii de investigație care urmăreau intersectarea a cât mai multor filoane, cu galerii de acces, evacuare și asigurarea aerajului sau cu sisteme de drenare a apei prin roți hidraulice.

Acest labirint impresionant de galerii și sisteme de exploatare diverse de epocă romană s-a păstrat în munte până în perioada comunistă, când aici, în fața ta, încă se mai afla Masivul Cetate. încă din perioada Austro-Ungară Masivul Cetate a fost recunoscut ca obiectiv de patrimoniu cultural, însă nu au fost luate măsuri de protecție sau întreținere (exploatările de aur erau active în Masivul Cetate), acesta degradandu-se constant, iar ulterior datorită nevoii crescute de aur regimul comunist a impus scoaterea Masivului Cetate din Lista Monumetelor Naturii, unde a fost inclus în anul 1954, și începerea exploatării acestuia. Istoria, patrimoniul, urmele exploatărilor antice au început să fie distruse

După anul 1948, cererea crescândă de aur a țării a generat numeroase lucrări de cercetare. Între 1961 și 1963 s-a inițiat și executat un program complex de lucrări miniere, incluzând probări geologice la suprafață și în subteran, foraje și probe tehnologice și industriale. Aceste lucrări au permis estimarea rezervelor aurifere atât de la suprafață, cât și din subteran. Aceasta a constituit prima etapă în procesul de decizie pentru exploatarea integrală a Masivului Cetate de la Roșia Montană, care, la acea vreme, era declarat monument istoric. Cercetările în subteran au atins o adâncime de peste 200 de metri și astfel s-au identificat volume mari de rezerve de minereu aurifer pe suprafețe extinse ale masivului.

Au început lucrări de extragere a minereului din masivele Cetate și zona Napoleon la suprafață, prin două cariere de dimensiuni reduse. Cu toate acestea, ponderea producției din aceste cariere a fost de aproximativ 5%. După anii 1970, când s-a trecut la metoda de exploatare în carieră deschisă, sectoarele miniere subterane nu au fost desființate, ci au fost reorganizate pentru alte activități. Deși nu mai aveau activitatea principală de extracție, transportul minereului din carieră se făcea exclusiv prin tunelurile subterane, folosind relee de benzi și cale ferată pentru convoaie de vagoane tractate de locomotive electrice. De asemenea, coloanele de aer comprimat pentru carieră erau amplasate în subteran, iar cercetarea geologică a zăcământului se realiza prin galerii miniere de cercetare, foraje și probe, atât manuale, cât și mecanice, în subteran. Ca urmare, un număr mare de muncitori și-au continuat activitatea în subteran.

Producția de minereu a crescut semnificativ în anii 1970, devenind de 6 ori mai mare față de 1948 și de 11 ori mai mare în 1975. Exploatarea zăcământului de la Roșia Montană s-a desfășurat, până în anul 1970, exclusiv prin lucrări miniere subterane, iar ulterior acestui an, prin lucrări miniere la suprafață.

După 1989, când regimul comunist a fost înlocuit cu unul democratic, investițiile în dezvoltarea Exploatării Miniere de la Roşia Montană au fost limitate. În 2006, Guvernul a emis o Hotărâre prin care activitatea Minelor Statului de la Roşia Montana a fost sistată, compartimentele închise, iar personalul disponibilizat, urmând o fază de închidere, conservare și ecologizare a Perimetrului Minier de la Cetate. Lucrările se desfășurau doar conform Programelor Preliminare de Producție, întocmite anual de specialiștii Filialei ROŞIAMIN și avizate de Ministerul Economiei. După anul 2000, Licența de Exploatare a fost transferată către Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), iar activitatea a continuat ca afiliată, sprijinită financiar de la Bugetul Statului. Investiția străină de câteva sute de milioane de dolari pe care o propunea RMGC nu s-a materializat, iar cele mai bune tehnici disponibile așa cum spuneau ei nu au fost implementate deoarece aceștia nu au reușit să obțină avizele necesare sau le obțineau și apoi erau anulate în instanță din cauza diverselor nereguli găsite. Proiectul propus de RMGC la Roșia Montană a generat controverse în țară și ample proteste de stradă împotriva acestuia în toate marile orașe. Deoarece nu a reușit să demareze proiectul, corporația străină a acționat Statul Român într-un proces de arbitraj internațional pentru recuperarea cheltuielilor. În anul 2024 statul român câștigă procesul și chiar mai mult, compania este supusă la plata unor cheltuieli către Statul Român.

Înainte să încheiem mai dorim să-ți povestim de o componentă importantă a patrimoniului de la Roșia Montană - patrimoniul arheologic de suprafață - din care în prezent este vizibil doar un monument funerar special. Zona Găuri-Hop-Hăbad se află în stânga Carierei Cetate, spre sud, în zona acoperită în prezent de pădure pe care o vezi din acest punct. Te invităm să vizitezi această zonă, în care îți vom prezenta componenta arheologică de suprafață a sitului Alburnus Maior. 

De asemenea, despre patrimoniul arheologic de suprafață poți afla mai multe la Muzeul Mineritului, în zona Lapidarium-ului din incintă, unde artefactele litice antice sunt prezentate în relație cu zonele arheologice în care au fost descoperite.

Ai ascultat conținutul dedicat obiectivului Sfinxul Apusenilor și Cariera de aur Cetate din Rosia Montană.

Turul sitului UNESCO Rosia Montana, un proiect realizat de Asociatia Rosia Montana in Patrimoniul Mondial și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național cu informații culese de la localnici și surse scrise conform bibliografiei de pe site. Te încurajăm să urmărești harta dedicată de pe site pentru a repera noi obiective. Descoperă povestea locului, istoria ta, patrimoniul tău, la pas alături de noi!