Bine ai sosit la obiectivul Piatra Corbului parte a turului Roșia Montană sit UNESCO. Ne aflăm într-o arie protejată naturală cu o priveliste absolut superbă de unde poți vedea tăurile, culmile din împrejur, satul Rosia Montană și satul Corna. Piatra Corbului își ia denumirea de la forma piscului de rocă asemenea unui cioc de pasăre, iar culoarea neagră a rocii și urmele exploatărilor antice de pe suprafața acesteia aduce asemănarea cu un corb.

Masivul din care face parte Piatra Corbului, Masivul Cârnic, cuprinde o sumedenie de galerii romane cu secțiune caracteristică unică, de formă trapezoidală și sisteme complexe de exploatare antice. Zona Piatra Corbului se distinge prin existența în prezent în subteran a unei zone ample în care a fost utilizată tehnica romană a stropirii cu apă și oțet a rocii încălzite. Zăcământul aurifer în această zonă era conținut în roci mai dure,aflate în apropierea suprafeței, drept urmare tehnica de exploatare a aurului a utilizat apa și focul. Se săpau gropi în masiv sub forma unor puțuri care erau apoi adâncite și lărgite treptat, folosind scări de coborâre săpate în stâncă. Odată ce spațiul de lucru devenea suficient de larg și permitea o bună aerisire, roca era încălzită puternic și apoi stropită cu apă și oțet, ceea ce o făcea să se fisureze ușor pe urma filoanelor de aur. Roca se desprindea apoi sub formă de bulgări care erau sfărâmați, măcinați, iar materialul rezultat era spălat pentru a separa aurul de restul materialului steril. Urme ale acestei proceduri sunt încă sunt vizibile aici la Piatra Corbului.

Roșia Montană a deținut o importanță economică de prim rang de-a lungul istoriei sale. Începuturile exploatării aurului de suprafață, cum sunt încă vizibile urmele exploatărilor filoanelor de suprafață, pot fi datate încă în Epoca Bronzului, când în zona Transilvaniei sunt menționați de către Herodot agatârșii, descriși ca purtători de podoabe din aur. Cu siguranță exploatarea de suprafață sau aluvionară a aurului a continuat și în epocă dacică. Aportul tehnologiei novative romane aplicate la Alburnus Maior a creat cel mare complex roman cunoscut până în prezent în întreaga lume. 

Sistemele de exploatare subterane de la Alburnus Major conțin trei tipuri majore de tipologii de exploatare minieră, care nu se mai regăsesc în alte părți din lume: galerii cu trepte în formă de spirală, planuri înclinate cu tavan tăiat în trepte inverse și camere cu pilieri.

Sistemul de exploatare este compus, pe lângă tipurile menționate anterior din galerii de cercetare și de exploatare, de asistenţă (de legătură între cele de exploatare), de aerisire, de evacuare a apei sau de investigație a mineralizației.

Galeriile sunt săpate în rocă urmărind traseul concentrației (filon) de aur. În zonele unde concentrația minereului nu este liniară, se dezvoltau camere de exploatare, unele dintre ele având piloni de susținere a tavanului zonei subterane lărgite. În zonele în care în masa rocii sunt inserate roci moi sau argile, se realizau eșafodaje de armare a galeriei din lemn.

În zonele unde erau infiltrații de apă în cantități foarte mari, se realizau sistem hidraulice, acționate manual, care ridicau apa la niveluri superioare, până la suprafață. În zona Masivului Cârnic nu au fost utilizate astfel de sisteme de drenare, ci doar în zona din vale, în Masivul Orlea, unde se află în prezent Muzeul Mineritului.

Sistemul de exploatări miniere romane de la Alburnus Maior era completat de exploatări miniere de suprafață, în carieră deschisă (așa numita „Cetate Romană” / ”Curțile Cetății”).

Sistemul roman de abordare a zăcământului aurifer a fost o noutate tehnică la acea epocă prin modul de abordare al zăcământului, care a permis exploatarea aurului cu o eficientă extraordinară. Dacă în jurul cantităților prăzilor în aur și argint luate de Traian de la daci despre care vorbește Criton, medicul militar al lui Traian, există încă discuții, certe devin, pe baza amplorii extraordinare a rețelei miniere romane, cantitățile imense de aur extrase de la Alburnus Maior și probabil din întreaga Dacie într-un interval de timp relativ scurt, care au fost cu siguranță suportul financiar cel puțin pentru marile programe edilitare ale lui Traian la Roma, dacă nu chiar pentru întreaga economie a Imperiului Roman.

Faimoasele comori ale dacilor și cantitățile uriașe de aur și argint, despre care romanii au spus că au fost capturate din Dacia, au fost cu siguranță parte din propaganda lui Traian pentru justificarea efortului extraordinar făcut de Imperiu pentru cucerirea Daciei. Astfel, deși este posibil ca cele 165 de tone de aur și 331 de tone de argint despre care vorbește Criton în Geticele sale să fie supradimensionate, o pradă de război consistentă a fost adusă la Roma din Dacia. Cele 123 de zile de sărbătoare pentru toată populația Romei au necesitat cu siguranță cheltuieli majore pentru bugetul imperial, foarte probabil susținute din prăzile de război în aur și argint din Dacia. În schimb, asocierile făcute între tezaurul dacilor, „Tezaurul lui Decebal” și existența unor sisteme subterane complexe de exploatare auriferă încă din epoca dacică sau pre-dacică, nu sunt încă demonstrate de realitățile din teren. Pe de altă parte, înainte de venirea romanilor, zăcământele din Dacia erau mult mai bogate, iar extragerea unor cantități mari de aur și argint putea avea rezultate extraordinare prin abordarea filoanelor de suprafața sau prin culegerea aurului aluvionar.

De aici te invităm să mergi spre următorul obiectiv Sfinxul Apusenilor și Cariera de aur Cetate. 

Ai ascultat conținutul dedicat obiectivului Piatra Corbului din Roșia Montană.

Turul sitului UNESCO Rosia Montana, un proiect realizat de Asociatia Rosia Montana in Patrimoniul Mondial și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național cu informații culese de la localnici și surse scrise conform bibliografiei de pe site. Te încurajăm să urmărești harta dedicată de pe site pentru a repera noi obiective. Descoperă povestea locului, istoria ta, patrimoniul tău, la pas alături de noi!