Târgul Minier

Pornind de aici, din Piaţa centrală, unde erau concentrate numeroase funcţiuni publice grupate într-un ansamblu arhitectural-urbanistic cu puternic caracter de reprezentare, structura urbană se diluează treptat spre periferiile industriale, caracterizate de gospodăriile miniere compuse din locuinţă şi instalaţii de prelucrare sau chiar guri de mină. Imaginea arhitecturală este dominată de un fond tipologic regăsit în întreaga localitate, al construcţiilor tradiţionale cu spaţiu de distribuţie exterior (târnaţ), din care se detaşează în zona Pieţei împrumuturile din repertoriul arhitecturii de factură clasică sau barocă, manifeste cu precădere în configurarea faţadelor îndreptate spre spaţiul public. Aceste manifestări, întrepătrunse, conturează caracterul unic al acestui sat minier tradiţional îngheţat în momentul incipient al procesului de urbanizare.

Hai să aflăm povestea caselor și a obiectivelor din jur.

Te afli în Piața centrală a târgului minier, iar de jur împrejur poți vedea clădiri cu arhitectură specială care stau în bătaia timpului. Multe dintre ele au văzut zile mai bune, pe când altele se ridică mândre în plin proces de restaurare sau sunt deja restaurate. Probabil te întrebi, precum toți vizitatorii, de ce această discrepanță? Ei bine o parte din clădiri sunt locuite și pe unele proprietarii le-au restaurant, dar aproximativ 80% din proprietățile din sat au fost cumpărate de către investitorul străin care își dorea să deschidă aici una din cele mai mari exploatări de aur din Europa, iar soarta clădirilor a rămas incertă, multe din ele aflându-se în proces accentuat de degradare. Așteptându-și rândul pentru zile mai bune aceste clădiri se încăpățânează să amintească trecatorului de mândria purtată cândva, așa că hai să descoperim povestea lor. 

Din structura întregii aşezării se desprinde ansamblul central, dezvoltat în jurul Pieţei. Construcţiile care alcătuiesc fronturile pieței și ale ulițelor care converg aici sunt caracterizate de aplicarea elementelor specific urbane – modul de utilizare a terenului şi de grupare a construcţiilor, în fronturi închise; limbaj arhitectural de sorginte urbană – pe fondul rural tradiţional al Roşiei Montane, persistent atât prin tipologia spaţială şi funcţională (casa cu târnaț), cât şi prin materialele şi sistemele constructive (fundații și nivel inferior din piatră, etaj din lemn). 

Fronturile pieței sunt alcătuite în mare parte din case alipite, cu acces prin gang sau porți de zid construite în continuarea fronturilor caselor. Arhitectura acestora este punctată de elemente de inspirație urbană interpretate în cheie locală - dilatate - mai mult sau mai puțin dramatic - , deformate, simplificate, amalgamate. Fațadele din zona pieței, cu fostele acoperișuri svelte din șindrilă, unele dintre ele cu structură barocă, cu frângere de pantă, prezintă decorații în tonalități renascentiste, ritmate conform tradiției neoclasice, cu bosaje de colț, pronunțate (la Casină) sau doar subliniate (la Bistro, la Casa Fațadă), cu mascheroane diversificate (Casa 323, Casa nr.  389) și elemente de decor cu distorsiuni formale - consolete imitând modilioane răsturnate (Casină) sau decor în undă greacă dilatat exponențial, asociat cu simboluri de grup cu valențe etnice - laleaua (Casa nr. 392 - Fosta Școală maghiară). Această manifestare arhitecturală îndrăzneață este mai degrabă una dintre cheile de descifrare a mentalităților, a credințelor și practicilor religioase, a tipurilor comportamentale, a ocupațiilor, care, toate, s-au înlănțuit cu efecte surprinzătoare în ansamblul unei populații ea însăși de proveniență eterogenă. 

În zona Pieței s-au grupat cele mai importante funcţiuni ale aşezării – primărie, şcoală comunală şi grădiniţă, şcoli confesionale, dispensar, farmacie, cluburi, cinematograf, sedii ale societăţilor de asigurări, sucursale bancare, spaţii comerciale, ateliere meşteşugăreşti şi, nu în ultimul rând cele trei biserici – Romano-Catolică, Unitariană şi Reformată împreună cu oficiile parohiale. Acest profil funcţional excepţional, suprapus pe suportul arhitectural-urbanistic original, dă acestui ansamblu o valoare care depăşeşte un simplu context local, fiind reprezentativ pentru patrimoniul naţional și nu numai.

În zona în care ne aflăm, observăm clădirea magazinului local. La o privire mai atentă observi pe fațada albă o inscripție romană prinsă în tencuială, fascinant nu-i asa? Casa construită la sfârșitul perioadei interbelice, în 1939, reprezintă un exemplu tipic al arhitecturii locale, care a fost transmisă fără schimbări semnificative de-a lungul epocii moderne și până în primele decenii ale perioadei comuniste. Ea exprimă dualitatea urban-rural, combinând caracteristicile urbanistice și arhitecturale specifice târgului minier cu cele ale construcțiilor vernaculare rurale din zonă. Elementele urbane se regăsesc în dispoziția continuă către Piață și accesul în curte prin gang, precum și în prezența spațiilor comerciale la parter, cum ar fi prăvălia sau vechiul atelier. Totuși, organizarea spațiilor de locuit de la etaj în încăperi dispuse în șiruri accesibile prin târnaț și structura constructivă în două registre diferite, cu zidărie de piatră la parter și sistem Blockbau susținut de bârne de lemn la etaj, sunt caracteristice arhitecturii rurale din zonă.

Un aspect deosebit de valoros pentru arhitectura din Roșia Montană era în trecut expunerea în fațadele dinspre stradă a unor blocuri de piatră antice, cum ar fi stele funerare, inscripții sau fragmente arhitecturale, recuperate din construcțiile sau amenajările romane. Această practică a devenit din ce în ce mai frecventă în secolul al XIX-lea, când artefacte antice erau înglobate în fațadele construcțiilor. Astăzi, majoritatea acestor piese au fost transferate și expuse la Muzeul Mineritului din Roșia Montană.

În fața magazinului observi Căminul Cultural. Construit în primele decenii ale secolului XX de către Parohia Romano-Catolică, acesta a fost inițial conceput ca un spațiu comunitar. În timp, clădirea a fost extinsă prin adăugarea de anexe pe latura sudică. Fațada principală reflectă încă influențele stilistice ale Eclectismului, cu ornamente aplicate și elemente vernaculare precum timpanele închise cu lemn și grilajele din lemn.

În prezent, Căminul Cultural este utilizat pentru diverse evenimente culturale și comunitare, servind drept loc de întâlnire și reuniune pentru comunitatea locală. Împreună cu alte clădiri și monumente din zonă, precum Biserica și Cimitirul Romano-Catolic, Casa parohială Romano-Catolică și Școala confesională Romano-Catolică, Căminul Cultural definește o parte din identitatea culturală și istorică a localității (pe acestea urmează sa le descoperi la obiectivul "Nucleul Romano-Catolic").

În spațiul din fața căminului cultural se desfasurau târgurile. Minerii ocupați cu goana după aur își procurau cerealele și alte alimente în cadrul târgurilor, unde, agricultorii din zonele învecinate își aduceau produsele spre vânzare. Lipsa oricăror altor ocupaţii, chiar şi a celor legate de producerea alimentelor, a favorizat dezvoltarea segmentului comercial în zona Pieţei, unde se organizau şi târgurile săptămânale. 

Această reţea de sate, în centrul cărora se află Roşia Montană, a stabilit în timp un tip de schimburi economice specifice. Astfel, zona mono funcțională a Roşiei era aprovizionată cu produse alimentare şi îşi asigura o parte dintre servicii ca urmare a relaţiilor economice întreţinute cu satele învecinate. Cu cât ne depărtăm de centrul minier Roşia Montană importanţa agriculturii creşte, populația ocupându-se în principal cu agricultura, creşterea animalelor, lucrul la pădure şi numai secundar cu mineritul.

Marea majoritate a locuitorilor din localitățile miniere se angajau exclusiv în activități de minerit, fără să aibă alte surse de venit. Aceștia reprezentau majoritatea minerilor și trăiau o viață dificilă, cu existența lor influențată în mod constant de cantitatea de aur extrasă și vândută. Această realitate confirmă din nou adevărul istoric că „zonele cele mai bogate în aur sunt adesea locuite de cei mai săraci" însă și câștigul era sărbătorit pe măsură, motiv pentru care se mai spunea ca baieșii lucrau cu lunile ca să trăiască regește câteva zile. Majoritatea gospodăriilor minerilor erau amplasate în apropierea minelor pe care le exploatau.

Varietatea etnică este un alt aspect marcant al localitatii, aici locuind diverse grupuri etnice de mineri. Sunt atestate mai multe etape de colonizare a minerilor germani, începând cu secolului al XIII-lea, a celor din Austria şi Ungaria sau, mai recent, la sfârşitul secolului al XIX-lea, migrarea aici a unor meşteri constructori italieni. Aceste grupuri etnice se adaugă populaţiei locale, formate în majoritate din români şi maghiari (concentraţi în zona Centrului istoric).

Pe lângă dinamica demografică și etnică, conviețuirea între locuitorii Roșiei Montane este strâns legată de dinamica activității principale - mineritul. Diferențele de avere (cum ar fi deținătorii de mine, proprietari de terenuri, mineri angajați la companii sau la minele de stat) se reflectă într-o ierarhie socială bine definită, mai ales în așezarea gospodăriilor. Minerii înstăriți care locuiau în partea centrală sau de sus a satului numiți susarii erau reticenți în a-i accepta în rândul lor pe locuitorii din zonele periferice ale satului, numiți lăturenii sau pe cei veniți din alte părți, numiți vinituri. Se considera că partea de elită a satului începea de la „Crucea Râzna în sus”, cruce plasată în apropierea Casei Gritta și reprezentând în conștiința colectivă granița dintre cele doua ierarhii sociale. Chiar dacă localitatea a cunoscut și alte forme de divizare de-a lungul timpului, iar în ultimele decenii aceste reticențe s-au diminuat, uneori se mai pot întâlni chiar și azi în rândul localnicilor.

Ai ascultat conținutul dedicat obiectivului Targul Minier din Roșia Montană. Te încurajez să urmărești alte obiectivele din jur. În față se află nucleul Bisericii Romano-Catolice. În partea stângă este cartierul maghiar cu Biserica Unitariană și zona Brazi, iar în dreapta vechiul Casino urmat de cartierul german Berg și zona agricolă și pitorească a localități numită Țarina. 

Turul sitului UNESCO Rosia Montana, un proiect realizat de Asociatia Rosia Montana in Patrimoniul Mondial și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național cu informații culese de la localnici și surse scrise conform bibliografiei de pe site. Te încurajăm să urmărești harta dedicată de pe site pentru a repera noi obiective. Descoperă povestea locului, istoria ta, patrimoniul tău, la pas alături de noi!