Bine ai sosit la obiectivul Nucleul Greco-catolic parte a turului Rosia Montana sit UNESCO, în curtea căreia își doarme somnul de veci Simion Balint, erou al Revoluției de la 1848, condusă de Avram Iancu. Aici vei afla despre viața lui Simion Balint, cât și despre arhitectura și importanța Biserici Greco-catolice.

Biserica Greco-Catolică din Roșia Montană, monument istoric clasat, se încadrează în tipologia arhitecturală dominantă a regiunii, caracterizată prin volumetria tripartită, crescătoare – absidă, navă, turn –, și prin detaliile distinctive ale construcției, cum ar fi șarpantele cu pante repezi și materialele expresive utilizate, precum zidăriile masive din piatră și suprafețele din șindrilă de pe acoperișuri. Biserica Greco-Catolică din Roșia Montană evidențiază o influență marcantă a arhitecturii culte transilvănene. Configurația spațiului interior, cu nava împărțită în trei travee alungite, acoperite cu bolți a vela supraînălțate și susținute de pilaștri masivi, reflectă această influență. De asemenea, ordonanța arhitecturală exterioară, cu linii aplatizate și grafice pe corpul bisericii, și compoziția acoperișului turnului, divizată în trei registre sincopate evazate spre bază, denotă o filiație barocă târzie. Mobilierul arhitectural interior, inclusiv amvonul, analoghionul și stranele, păstrează aceeași expresie stilistică, chiar dacă datează din epoci diferite: ușile împărătești reprezintă frumoase exemple de artă barocă din jumătatea secolului al XVIII-lea, în timp ce stranele sunt mai recente, dar mențin dinamica specifică barocului.

Decoraţia exterioară a fost în mare parte distrusă la ultima reparaţie a bisericii, când a fost înlăturată toată tencuiala exterioară, incluzând pilaştrii şi ancadramentele plate ale ferestrelor, cornişa bogat profilată de sub streaşină şi chenarele pictate ale turnului. Se conservă încă un singur pilastru şi un fragment de cornişă rămase în construcţia de lemn adosată turnului pe latura de nord, unde se află şi accesul la etajele superioare.

Cea mai puternică impresie o face însă, fără îndoială, turnul elansat, cu mult mai înalt decât turnurile celorlalte biserici de la Roşia Montană şi neobişnuit de înalt în contextul general al arhitecturii de cult a zonei. Structura de lemn a coifului, bine încastrată în construcţia de piatră a turnului, coborând două etaje sub cota foişorului şi ridicându-se într-o izbucnire impresionantă pe o înălţime mai mare decât a părţii de zid, reprezintă cu siguranţă una dintre cele mai spectaculoase realizări tehnice ale dulgherilor locali. Numai construcţia de lemn a coifului se înalţă 32 m, echivalentul înălţimii totale a Bisericii Ortodoxe şi mai mult decât înălţimea Bisericii Unitariene din Roșia Montană.

Biserica greco-catolică poartă memoria celui care a fost considerat de urmaşii săi cel mai popular şi mai bine făcător dintre românii ardeleni ai veacului al XIX-lea, Simion Balint, capelan în această biserică din 1834 alături de preotul Zachei Golgoţ, socrul său, apoi preot paroh din 1843 şi protopop al districtului Bistra din 1862 până la moarte, în 1880. Popa Balint – cum îl aminteşte cu afecţiune Enea Hodoş, nepotul şi biograful său – a luptat la 1848 alături de Avram Iancu, fiind prefect al Legiunii Arieşului. Monumentul funerara al lui Simion Balint se află lângă biserică, la dreapta turnului bisericii.

Cimitirul din jurul bisericii păstrează încă numeroase monumente funerare datând din secolele XVIII şi XIX, preţioase atât ca mărturii istorice cât şi ca realizări artistice. Acesta este un aspect care se remarcă în general în cimitirele principale din Roșia Montană, monumentele funerare grandioase amintind de prestigiul unora dintre localnici. Printre morminte se poate găsi și cel al doctorului Căianu, medic renumit în Roşia Montană şi împrejurimi care, în anul 1868, a edificat şi subvenţionat Şcoala confesională Greco-Catolică demolată în anul 1918. 

Privită în toate aspectele enumerate mai sus, Biserica Greco-Catolică din Roşia Montană se înfăţişează drept unul dintre cele mai importante monumente de cult din Munţii Apuseni, un edificiu de mare valoare arhitecturală şi istorică.

În anul 2021, parohia a câștigat prin concurs pentru biserică o finanțare din Partea Institutului Național al Patrimoniului prin care a fost pus în operă un mic proiect de intervenție de urgență, care a vizat ameliorarea stării de conservare precară a bolților și arcelor și refacerea acoperișului navei cu învelitoare tradițională de șindrilă. Sperăm ca în următorii ani, Biserica să facă obiectului unei ample intervenții care să o readucă la imaginea sa maiestuoasă de odinioară. Te invităm ca pe drumul de întoarcere în strada principală să te oprești și la Casa Parohială Greco-Catolică, să afli mai multe detalii și să vezi ce putem realiza împreună, comunitate, organizații non profit, specialiști și autorități, atunci când reușim să atragem împreună atenția asupra monumentelor care necesită și trebuie salvate. 

Alături de Biserica Greco-Catolică găsești Casa Parohiala Greco-Catolica cu un aer proaspăt, recent restaurată. Construcția datează din anul 1854, când Simion Balint (1818-1880) construiește casa și anexele. Casa parohială extinde probabil o construcție anterioară (cca. 1700) din care a fost păstrată pivnița și una dintre încăperi. Aceasta conservă un sistem de acoperire special – boltă cu penetrații. La nivelul demisolului se conservă pivnița de sub camera de la parter și alte două spații boltite, iar unul dintre acestea conține în perete o amenajare pentru captarea unui izvor. Este posibil ca pivnița să fi avut funcțiune industrială („pivniță cu jomp” – bazin pentru spălarea minereului bogat pe perioada iernii).

Casa parohială se înscrie în tipologia construcțiilor tradiționale, cu târnaț, însă are o schemă funcțională mai complexă, determinată de transformările istorice. Anexa adosată („culina de veră”) este ridicată probabil împreună cu casa parohială, în anul 1864, iar anexa din spatele parcelei („staleulu”) au fost ridicate în anul 1864. În vecinătatea anexei din piatră se mai afla o anexă din lemn, construită probabil tot în 1864, pentru depozitarea lemnului („staleulu de lemnu”).

Pe faţada laterală este fixată o placă memorială de marmură, cu inscripţie: „S-a redicatu aceste case parochiale / la anul 1854 prin stăruinţa şi intervenirea parochului şi protopopului/ SIMEON cav(aler) de BALINTH/Ne sis posteritas ingrata!”.

Ai ascultat conținutul dedicat obiectivului Nucleul Greco-catolic din Rosia Montană.

Turul sitului UNESCO Rosia Montana, un proiect realizat de Asociatia Rosia Montana in Patrimoniul Mondial și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național cu informații culese de la localnici și surse scrise conform bibliografiei de pe site. Te încurajăm să urmărești harta dedicată de pe site pentru a repera noi obiective. Descoperă povestea locului, istoria ta, patrimoniul tău, la pas alături de noi!