Ai ajuns la obiectivul arheologic Necropola Hop-Guri, parte a turului Roșia Montană sit UNESCO. Ne aflăm într-o zonă bogată în vestigii arheologice, care din păcate nu sunt vizibile. După încheierea cercetărilor arheologice, vestigiile au fost acoperite cu pământ pentru a fi protejate până la realizarea unor proiecte de restaurare și conservare a acestor ruine

Singurul obiectiv vizibil, dar care se află amplasat pe o proprietate privată, parte a ansamblului funerar Hop-Găuri, este Monumentul funerar circular, un monument special prin semnificația arhitectural-funerară, care își declină apartenența la monumentele funerare de prim ordin din Imperiul Roman. 

Vom prezenta întregul ansamblu al vestigiilor arheologice de suprafață, cât cunoaștem până în prezent din Așezarea romană de la Alburnus Maior, iar despre Necropola Hop-Găuri și Monumentul Funerar Circular - locul în care ne aflăm - vă vom oferi mai multe informații la final.

Roșia Montană, anticul Alburnus Maior, conservă încă la suprafață un peisaj antic remarcabil. Acesta este compus, conform rezultatelor campaniilor de cercetare arheologică, din vaste necropole, zone funerare, spații sacre, edificii de cult, edificii publice sau zone „de habitat”. Aceste componente funcționale ale așezării sunt grupate în opt zone ale teritoriului ocupat de așezarea Alburnus Maior: 

- zona Tăului Corna - satul Corna, la sud de Masivul Cârnic (Roșia Montană se află la nord de acest masiv)

- zona Găuri-Hop-Hăbad (unde ne aflăm acum), zona Tăul Țapului, zona Valea Nanului, zona Carpeni - situate la vest de Masivul Cetate

- zona Pârâul Porcului-Tăul Secuilor, Țarina și Jig, situate pe cealaltă latură a văii Roșiei, la nord de Masivul Cetate. 

Aspectul interesant al acestei zonificări funcționale majore este reprezentat de faptul că în toate aceste zone, cu caracter funcțional sacru, public, industrial sau de altă natură, au fost descoperite amenajări funerare, morminte sau grupări dense de morminte (necropole).

Grupările formate din necropolă și edificii sacre

Au fost cercetate sau identificate arheologic cinci necropole (Necropola Corna, Necropola Găuri-Hop, Necropola Pârâul Porcului-Tăul Secuilor, Necropola Țarina, Necropola Jig-Piciorag) și două zone funerare (în zona Carpeni) ale sitului de la Alburnus Maior.

Cercetările arheologice desfășurate în intervalul 2000-2007 au îmbogățit substanțial registrul materialelor litice atribuite unor amenajări funerare descoperite de-a lungul timpului, cum sunt cele expuse în Lapidarium-ul din incinta Întreprinderii Miniere și au delimitat in situ amenajări arhitecturale care descriu ambientul construit de natură funerară din care acestea făceau parte. Au fost cercetate sau identificate arheologic doisprezece incinte rectangulare în cuprinsul celor cinci necropole și două zone funerare ale sitului de la Alburnus Maior: trei incinte în Necropola Țarina, cinci în Necropola Hop-Găuri, trei în Necropola de la Pârâul Porcului-Tăul Secuilor și una în Zona Carpeni.

Cele douăsprezece incinte rectangulare, de zid sau din lemn sunt însoțite în cuprinsul necropolelor de ringuri funerare sau alte amenajări funerare mai simple, dar și un monument funerar special, Monumentul Funerar Circular de la Hop-Găuri. Atât monumentele funerare mai simple, cât și cele mai complexe, erau decorate cu piese litice diverse, similare celor expuse în Lapidariumul din Muzeul Mineritului.

Dintre necropolele de la Alburnus Maior, ansamblul funerar Necropola Hop-Găuri are un caracter particular a cărui sorginte se regăsește în terenul dificil, în pante repezi, pe care este așezată necropola, impunându-se terasări și o variată gamă de amenajări. Tumuli, ringuri de piatră, împrejmuiri rectangulare de zid și de lemn punctate de monumente comemorative conturează o imagine arhitecturală diversificată cu caracter eterogen, reflectare a riturilor și ritualurilor funerare specifice necropolelor de la Alburnus Maior. Peisajul natural asemenea unui amfiteatru, în jurul căruia se desfășurau drumuri, zone sacre, construcții diverse și probabil intrări în exploatări miniere, susținea o veritabilă scenografie simbolică pentru imaginea unor monumenta destinate mai mult celor vii decât morţilor.

O dispoziție specială identificată în imediata vecinătate a necropolelor este reprezentată de construcțiile încadrate de autorii cercetărilor în categoria edificiilor de cult.

Un element special pentru aceste zone sacre este descoperirea unui număr foarte mare de altare votive dedicate unui număr foarte mare de zei, de multe ori amplasate în același spațiu sacru sau în zone, delimitate arhitectural sau nedelimitate, denumite „crânguri sacre”. În această din urmă categorie se înscriu o mare parte dintre piesele litice găzduite de Lapidarium, descoperite de-a lungul timpului sau cu ocazia unor cercetări arheologie restrânse în anul 1983 în Zona sacră Hăbad-Brădoaia.

Zonele sacre – Zonele funerare din Valea Nanului

În zonele Carpeni și Valea Nanului au fost investigate arheologic cel puțin trei edificii sacre a căror amplasare în apropierea Masivului Cetate și orientarea spre versanții acestuia sugerează o relație directă a acestora cu exploatările miniere antice din Masivului Cetate, situat la est de edificiile sacre.

Cele trei edificii sacre au curte cu formă dreptunghiulară, în interiorul căreia, atașate la una dintre laturile scurte ale planului, se găsește un spațiu de tip cella - încăperea destinată reprezentării zeului - și posibile alte spații anexă. 

Edificiu sacru – Necropola Pârâul Porcului-Tăul Secuilor

Descoperit la limita vestică a necropolei, edificiul conservă fragmentar perimetrul unei încăperi de tip cella, zidul dorsal al unei curți interioare la care era adosată cella și aliniamentul unui potențial portic. 

Zona sacră Hăbad-Brădoaia – Necropola Hop-Găuri

În această zonă au fost descoperite mai multe edificii fragmentare pentru care a fost propusă o funcțiune sacră. Delimitarea unor spații semicirculare adiționate la un corp de construcție dreptunghiular, prezența unor altare votive în asociere cu aceste construcții a prilejuit formularea acestei ipoteze pentru cele trei construcții identificate.

„Forme de habitat” și edificii publice

În vecinătatea zonelor funerare și necropolelor au fost identificate mai multe construcții încadrate în categoria edificiilor cu destinație publică (balnea - băi, sedii ale colegiilor) și a locuințelor.

Edificii cu instalații de încălzire în pardoseală - sistem roman denumit hypocaustum

Au fost cercetate două edificii dotate cu sistem de încălzire în pardoseală în zona Carpeni. Autorii cercetărilor încadrează din punct de vedere tipologic cele două edificii în categoria balnea - baie, utilizate de personal administrativ, soldați și civili. Funcţionarea acestor edificii este asociată „activităţilor administrative, fiscale ale zonei miniere sau de alte activităţi publice.”

Construcții diverse („forme de habitat”) și construcții industriale

Au fost identificate șase construcții cărora li s-a atribuit funcțiunea de locuințe în zona Hăbad, Hop-Găuri, Tăul Țapului, Valea Nanului. Cinci dintre acestea sunt situate în apropierea necropolelor și zonelor funerare, mai puțin edificiul de la Tăul Țapului, a cărui cercetare s-a limitat la zona construcției. În funcție de configurația planurilor, edificiile pot fi încadrare în două categorii, unele cu încăperi cu deschideri obișnuite și altele cu deschideri și suprafețe foarte mari. În cel din urmă caz, în lipsa altor elemente de delimitare identificate arheologic, configurația arhitecturală considerăm că poate indica mai degrabă funcțiuni care necesită spații ample, de tipul depozitelor, atelierelor sau spațiilor de adunare. Construcțiile cu încăperi mai mici, având în vedere asocierea majorității lor cu obiecte de cult (altare votive), precum și amplasarea în vecinătatea necropolelor considerăm că pot fi atașate funcțional mai degrabă unei utilizări comunitare, decât uneia familiale.

În zona masivului Jig, pe proprietatea Piciorag au fost descoperite urmele singurului atelier de prelucrare primară a minereului. Puternic distrus de utilizarea ulterioară a zonei ca necropolă, planul descrie o încăpere mai amplă, la care sunt adiționate anexe destinate procesului tehnologic.

Despre organizarea așezării Alburnus Maior și proveniența pieselor reutilizate în târgul minier de epocă modernă Roșia Montană

Suprafața de cca. 40 ha cu vestigii arheologice cunoscute ocupă cca. 10% din totalul suprafeței de cca. 300-350 ha care reunește zonele arheologice cunoscute (fără să fie incluse suprafețele destinate exploatărilor minere din Masivele Cârnic și Cetate). Este o suprafață mare investigată, însă insuficientă pentru a putea fi diagnosticată o așezare complexă, extinsă la nivel teritorial, cum este probabil Alburnus Maior.

Realitatea arheologică cunoscută până în prezent descrie un teritoriu organizat în relație cu zonele de exploatare minieră antică din versantul vestic și sudic al Masivului Cetate (zonele Hop-Găuri, Valea Nanului), versantul sud-estic al Masivului Cârnic (zona Corna), Masivul Orlea, posibil versantul nordic al Masivului Cetate (zona Țarina și zona Pârâul Porcului-Tăul Secuilor) și Masivul Jig (zona Țarina, zona Jig-Picorag). 

Urmând principiul asocierii necropolelor – zonelor sacre – „formelor de habitat” cu exploatările miniere antice, zona situată în vecinătatea versantului nordic al Masivului Cârnic sau suprapusă peste masivul Lety, unde este localizat astăzi centrul localității de epocă modernă, care nu a făcut obiectul cercetărilor arheologice, devine o zonă cu potențial pentru decriptarea modului de organizare al așezării antice în ansamblul său. Spre deosebire de zonele cercetate în campaniile 2000-2007, care au  pornit de la semnalări anterioare ale patrimoniului arheologic, cum este marcarea în Planul Pošepný a vestigiilor romane, vizibile încă în anul 1856, suprapunerea de către localitatea actuală, care a presupus realizarea de modificări substanțiale ale topografiei (terasări multiple), nu va favoriza nici în viitor desfășurarea de cercetări arheologie ample, așa cum au presupus cercetările din anii 2000-2007.

Deși componenta funerară și sacră este foarte clar evidențiată, cea publică bine reprezentată, zonele de locuire propriu-zise nu au fost delimitate foarte clar. Această imagine, tributară stadiului restrâns al cercetărilor în comparație cu dimensiunea sitului arheologic, a favorizat formularea a cel puțin două direcţii de interpretare majore. Alburnus Maior fie este o entitate formată din mai multe așezări sezoniere sau permanente, fără un centru urban propriu-zis, fie o așezare cu nuclee industriale – funerare – sacre, al cărei „centru urban” nu a fost încă identificat.

Conturarea imaginii teritoriale a așezării a fost favorizată și de cantitatea mare de piese funerare și votive descoperite de-a lungul timpului în zona Roșiei Montane. Aceste artefacte au fost în mod special aduse în percepția asupra așezării antice încă din secolul al XIX-lea printr-un fenomen particular. În trecut erau integrate foarte multe spolii romane în fațadele vizibile din spațiul public ale multor construcții. Majoritatea provin din necropole sau zone sacre, probabil pentru că sunt piese sculptate, epigrafe. În prezent au fost extrase majoritatea acestora și duse în muzeul local, muzee din țară sau străinătate sau au fost integrate în construcții din localitățile învecinate (Biserica catolică Abrud).

O mică parte a rămas în continuare in situ, fiind reutilizate în mod particular, nu ca materiale comune de construcție: o coloană romană în zona Gura Minei, utilizată ca suport pentru o cruce de răspântie, un fragment de stelă funerară utilizată ca lintou al unui gol la Școala din fosta incintă a Întreprinderii miniere, blocuri de prag la Casa Parohială Unitariană și la anexa Casei nr. 409, blocuri care bordează intrarea prin poarta monumentală a fostei Școli Germane sau o cornișă romană utilizată probabil ca semn de mormânt în Cimitirul Unitarian. Pe lângă modul de utilizare, o parte dintre aceste piese de arhitectură se disting prin configurație, material utilizat și dimensiuni: cornișa de marmură și cele trei blocuri de marmură cu urme de conectare cu alte blocuri.

Deși mare parte a pieselor litice cunoscute prin cercetări sau prin obiceiul montării în fațade provin de la amenajări funerare sau edificii sacre asociate unor zone funerare situate la mare distanță față de centrul istoric actual, blocurile de mari dimensiuni cu urme de montaj indică mai degrabă apartenența la construcții cu o arhitectură monumentală. Materialul mai special (marmură), decorul mai bine structurat decât în cazul pieselor litice cunoscute până în prezent se constituie în indicii care pot plasa cornișa din Cimitirul Unitarian în registrul de coronament al unui edificiu mai amplu.

Dacă în cazul pieselor montate în fațade se poate justifica transportarea lor din necropolele situate în jurul centrului istoric, fiind piese cu inscripții și decorații, prezența blocurilor prismatice „curente” nu este exclus să indice extragerea lor chiar din zona centrului istoric, motiv pentru care formulăm ca ipoteză de lucru posibilitatea ca centrul localității antice să fie amplasat în zona centrului așezării de epocă modernă – centrul istoric actual

Identificarea modului de organizare urbană a localității antice este încă la început. Sunt necesare studii dedicate identificării la suprafață a configurației rețelei de drumuri antice, a cât mai multor zone de prelucrare a minereului extras din subteran, a sistemului de gestionare și utilizare a apei în procesul de prelucrare (canale, lacuri de acumulare) și nu în ultimul rând a modului de structurare urbană antică în zona centrului istoric actual.

Ipotezele indicate indirect de alte linii de cercetare, cum este probabilitatea ca peisajul natural să se conserve pe suprafețe mari neschimbat din antichitate, posibilitatea ca o parte dintre vetrele lacurilor artificiale și a morilor de minereu să descrie configurații de sorginte romană, integrate unor metode de diagnostic la nivel teritorial ar putea adăuga date importante schiței acestui sistem de organizare urbană determinată de topografia zonei și de profilul funcțional minier. 

De exemplu, Planul Pošepný consemnează Necropola de la Hop-Găuri, Necropola Țarina, Zona Carpeni, precum și drumurile utilizate la mijlocul sec. al XIX-lea. Nu este exclus ca traseele de drumuri figurate în acest plan să suprapună drumurile antice identificate parțial cu ocazia cercetărilor arheologice din campaniile 2000-2007.

Conform cercetătorului John Akeroyd, peisajul antropic și natural al sitului minier Roșia Montană, în care regăsim mărturii ale interacțiunii dintre activitatea minieră, agricolă și forestieră, este efectiv o relicvă a unui peisaj din Epoca Bronzului. 

De asemenea, cercetători precum W. Wollmann, A. Wilson, D. Mattingly, M. Dawson consideră că există o mare probabilitate ca lacurile artificiale, vetrele pentru instalațiile de măcinare a minereului, posibil și configurația morilor de măcinat minereu („șteampuri”) să provină din Epoca Romană.

Necropola Hop-Găuri și Monumentul Funerar Circular din zona Tăului Găuri

Necropola din zona Hop-Găuri este amplasată pe platoul (zona Hop) și pantele (zona Găuri) unui amfiteatru natural orientat spre sud către lacul artificial de epocă modernă Tăul Găuri. În funcție de configurația celor două zone principale ale necropolei, amenajările și mormintele au fost amplasate pe teren orizontal în zona platoului – zona Hop, pe teren în pantă în zona de tangență dintre platou și pantele amfiteatrului și pe teren cu pante abrupte în zona amfiteatrului – zona Găuri. În scopul amplasării necropolei pe pantele abrupte ale amfiteatrului, au fost realizate lucrări specifice de terasare. A rezultat astfel o succesiune spectaculoasă de mici terase tăiate în mare parte direct în stânca aflată la mică distanță față de nivelul de călcare antic.

Cele 242 complexe funerare descoperite au fost încadrate de autorii cercetărilor arheologice în două categorii, morminte cu resturi cinerare depuse în groapă simplă și trei în cistă de piatră. Din punct de vedere al organizării architectural-funerare, în necropolă au fost documentate, împreună cu cele 5 incinte rectangulare de zid și cele 3 ringuri de piatră, alte două tipuri de rezolvări: ansambluri funerare fără incinte și delimitări funerare rectangulare din materiale perisabile (lemn).

Ca o coordonată generală, atât formele în plan ale teraselor rezultate prin tăierea stâncii, cât și ale majorității limitărilor arhitecturale, de zid sau de lemn, descriu forme în plan rectangulare. Cu toate acestea, imaginea ansamblului funerar al necropolei era punctată de amenajări tumulare înconjurate de ringuri din piatră simplu așezată. 

Imaginea arhitecturală diversă și variantă a Necropolei Hop-Găuri – tumuli, ringuri de piatră, delimitări rectangulare de zid și de lemn punctate de monumente comemorative – se suprapune habitudinilor eterogene de rit și ritual funerar specifice necropolelor de la Alburnus Maior. Amplasarea sa pe un teren dificil, care a necesitat terasări și amenajări diverse, descrie o particularitate a acestei necropole, în care fundalul amfiteatrului natural joacă un important rol scenografic și simbolic.

Monumentul Funerar Circular de la Alburnus Maior este un monument comemorativ în formă de con de pâmânt (tumul), înconjurat de un zid din blocuri mari din piatră finalizate la partea superioară cu o cornișă. Această expresie arhitecturală specială semnalează conform unor vechi tradiţii prezenţa unui mormânt individual sau familial important. 

Datorită structurii circulare şi compunerii faţadei cu blocuri mari rectangulare de piatră, monumentul de la Alburnus Major poate fi considerat a se înscrie în tradiţia romană a monumentelor în formă de tumul derivate din paradigma creată odată cu Mausoleul lui Augustus. Cu toate acestea, unele particularităţi constructive sugerează o concepţie de edificare încă nedesprinsă total de obiceiul înmormântării în monumente speciale de tip tumul - movilă de pământ, obicei mult mai apropiat de habitudinile funerare ale coloniștilor iliro-dalmatini de la Alburnus Maior.

Dacă diversele tipuri de înmormântări întâlnite la Alburnus Maior pot fi consecința directă a unor vechi tradiții funerare ale comunităților iliro-dalmatine colonizate la Alburnus Maior, atributele arhitecturale ale unor monumente architectural-funerare, cum sunt monumentele rectangulare cu structură interioară tumulară sau Monumentul funerar circular de la Tăul Găuri reprezintă ecoul local al revinimentului de la mijlocul secolului al II-lea p.Ch al monumentelor funerare inspirate de prestanța simbolică a movilei artificiale de pământ, introduse în lume romană de paradigma Mausoleului lui Augustus și reactivată de Mausoleul lui Hadrian.

Ai ascultat conținutul dedicat obiectivului Patrimoniul arheologic de suprafață - Necropola Hop-Găuri și Monumentul Funerar Circular din Roșia Montană.

Turul sitului UNESCO Rosia Montana, un proiect realizat de Asociatia Rosia Montana in Patrimoniul Mondial și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național cu informații culese de la localnici și surse scrise conform bibliografiei de pe site. Te încurajăm să urmărești harta dedicată de pe site pentru a repera noi obiective. Descoperă povestea locului, istoria ta, patrimoniul tău, la pas alături de noi!