Clubul Minerului este o clădire emblematică pentru comunitate care a avut în trecutul apropiat rolul de centru social al minerilor. De asemenea, construcția este reprezentativă pentru stilul caselor minerilor mai înstăriți de pe parcursul secolului al XIX-lea. 

Clădirea a aparținut de-a lungul timpului unor personaje prospere ale comunității locale, care au căutat ca prin expresivitatea arhitecturală să-și exprime bunăstarea, rolul în comunitate și poziția socială privilegiată. Această construcție avea funcțiunea de locuință unifamilială și era cuprinsă, încă de la început, în ansamblul unei gospodării tipice miniere, alături de alte construcții conexe sau echipamente tehnice tradiționale.

Arhitectura casei este o interpretare a unei arhitecturi de sorginte cultă, pe o structură generală tradițională. Construit pe un parter cu spații cu bolți ample, etajul are o compartimentare tradițională, cu galerie exterioară, similară unei prispe tradiționale, denumită târnaț. Acoperirea inițială, cu șarpantă barocă cu frângere de pantă este evident o influență urbană, în timp de învelitoarea din șindrilă reprezenta amprenta puternică, locală, tradițională.

Fotografia de epocă de pe site, realizată cel mai probabil în prima parte a secolului XX surprinde acest edificiu impunător, cu amprentă la sol în formă de L și compoziție arhitecturală complexă, ce include un corp principal dominant dispus la stradă, cu volumetrie robustă, dată de acoperirea în șarpantă istorică barocă.

În perioada administrației comuniste, clădirea a pierdut însă impunătoarea acoperire de factură barocă, cu volumetrie masivă, pantă frântă și învelitoare tradițională din șindrilă, aceasta fiind înlocuită de un acoperiș simplist în mai multe ape, cu învelitoare din plăci de azbociment. Tot în acest interval de timp s-au efectuat o serie de intervenții care au afectat plastica fațadei și diverse alte elemente ale clădirii, și care au dus, la rândul lor, la știrbirea expresivității arhitecturale a construcției.

Clădirea a fost modelată după specificul tradițional al locuințelor individuale familiale din zonă, fiind însă gândită să dea mărturie, prin bogăția rezolvării arhitecturale și expresivitatea formelor sale, de bunăstarea proprietarilor săi și de prosperitatea gospodăriei minerești din care făcea parte. După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu instalarea noului sistem politic, imobilul a fost naţionalizat, iar vechea clădire de locuit a fost transformată din spațiu privat, într-unul de întâlnire, socializare și divertisment pentru comunitatea de mineri ai Roșiei Montane. Acestea sunt vremurile care au consolidat în memoria locală imaginea clubului minerului, și de care se leagă amintirile a numeroși dintre membri săi. 

În anul 1956 a luat ființă la Întreprinderea Minieră Roşia Montană, Clubul Muncitoresc unde se puteau practica diverse jocuri distractive sau de societate cum ar fi: table, remy. Sah. De asemenea clubul era dotat cu un aparat de radio unde se ascultau ştiri şi muzică.  

Ei, iată că Roșia Montană nu este un simplu sat cu case ”de la țară”... este o așezare foarte specială care, inclusiv din prisma clădirilor care o alcătuiesc, își merită notorietatea și statutul de protecție. Iar dacă nu ești încă foarte convins, te invităm să o iei în sus, spre piață, spre vechiul târg al satului, unde te așteptăm cu alte informații interesante.

Ai ascultat conținutul dedicat obiectivului Clubul Minerilor din Rosia Montana

Turul sitului UNESCO Rosia Montana, un proiect realizat de Asociatia Rosia Montana in Patrimoniul Mondial și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național cu informații culese de la localnici și surse scrise conform bibliografiei de pe site. Te încurajăm să urmărești harta dedicată de pe site pentru a repera noi obiective. Descoperă povestea locului, istoria ta, patrimoniul tău, la pas alături de noi!